De unde vine toata lumea asta de pe strada? Miile de masini care se claxoneaza nervos. Sutele de consumatori frenetici care se calca in picioare pe langa halcile de carne, cutiile de cozonaci si rulourile de salam. Unde se duc toti clientii taxiurilor? Unde sunt toate taxiurile cand ai nevoie urgent de unu? Cine sunt miile de oameni care misuna haituiti pe strazi, se lupta prin autobuze ticsite, se imbrancesc prin magazine, injura la stop, te lovesc in coaste prin metrou?
Zilele astea au fost un cosmar in Bucuresti. Ce Craciun, ce sarbatoare sfanta, ce nastere ... Populatia a luat prima si s-a napustit spre rafturi!
Astept stirile cu bucurestenii ajunsi la spital cu burtile plesnind de sarmale si inimile cedand sub greutatea carnatilor. Alea cu picioare rupte de la vin si asfixiere prin sorici.
Romanu pare sa fi uitat ca sarbatoarea Craciunului ar trebui sa aiba cu totul si cu totul alta insemnatate si s-a refugiat fericit in mancare si bautura.
Al 18-lea decembrie
Citeam mai devreme postari mai vechi de pe bloguri si deodata mi-am dat seama ca e 16 decembrie. 
Oamenii scriu despre Revolutie, despre ce a insemnat ea pentru fiecare. Cu siguranta revolutia a avut importanta, efecte si conotatii diferite pentru fiecare. Depinde ce erai inainte, ce ai devenit dupa, ce ti-a rezervat viata. Depinde de varsta, de asteptarile pe care le aveai, de cat esti de pesimist sau optimist. Eu prefer sa vad jumatatea plina a paharului. Nu pot sa inteleg oamenii care spun ca era mai bine inainte, ca nu s-a schimbat nimic. Sa fim seriosi. Lucrurile s-au schimbat radical, iar cei care sustin alceva fie aveau o viata buna inainte, fie erau complet ignoranti la lucrurile oribile care se petreceau prin tara.
Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc acum. Incercam in schimb sa-mi imaginez cum ar fi aratat Romania, eu, aceasta dimineata de duminica in lipsa revolutiei. E un exercitiu de imaginatie.
Am fi avut tot doua ore de program la tvr? Atunci probabil ca m-as fi uitat in momentul asta la desene animate...
Ar fi fost tot frig in casa? Deci as fi avut pulover pe mine.
L-as fi cunoscut pe dan? Nu. Pentru ca nu as fi facut facultatea pe care am facut-o, nu as fi cunoscut-o pe teodora, nu as fi fost la ziua ei....
Deci, nici nu as fi stat unde stau acum. Si casa in care as fi stat ar fi aratat complet diferit. As fi avut mileuri si bibelouri.
Si, cu siguranta, nu as fi scris pe blog...Ma intreb daca ar fi existat internet. Ar fi permis oare regimul comunist internetul, accesul liber la informatie, dreptul de a citi orice, de a scrie orice, de a comunica cu oricine? Mesu? Nu cred.
Eu as fi fost probabil altfel. Nu as fi vazut toate locurile pe care le-am vazut, nu as fi citit tot ce am citit, nu as fi intalnit aceeasi oameni. Cred ca as fi fost mai saraca.
Importanta uriasa a unui eveniment se reflecta cel mai bine in detalii. In lucruri marunte.
Oamenii scriu despre Revolutie, despre ce a insemnat ea pentru fiecare. Cu siguranta revolutia a avut importanta, efecte si conotatii diferite pentru fiecare. Depinde ce erai inainte, ce ai devenit dupa, ce ti-a rezervat viata. Depinde de varsta, de asteptarile pe care le aveai, de cat esti de pesimist sau optimist. Eu prefer sa vad jumatatea plina a paharului. Nu pot sa inteleg oamenii care spun ca era mai bine inainte, ca nu s-a schimbat nimic. Sa fim seriosi. Lucrurile s-au schimbat radical, iar cei care sustin alceva fie aveau o viata buna inainte, fie erau complet ignoranti la lucrurile oribile care se petreceau prin tara.Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc acum. Incercam in schimb sa-mi imaginez cum ar fi aratat Romania, eu, aceasta dimineata de duminica in lipsa revolutiei. E un exercitiu de imaginatie.
Am fi avut tot doua ore de program la tvr? Atunci probabil ca m-as fi uitat in momentul asta la desene animate...
Ar fi fost tot frig in casa? Deci as fi avut pulover pe mine.
L-as fi cunoscut pe dan? Nu. Pentru ca nu as fi facut facultatea pe care am facut-o, nu as fi cunoscut-o pe teodora, nu as fi fost la ziua ei....
Deci, nici nu as fi stat unde stau acum. Si casa in care as fi stat ar fi aratat complet diferit. As fi avut mileuri si bibelouri.
Si, cu siguranta, nu as fi scris pe blog...Ma intreb daca ar fi existat internet. Ar fi permis oare regimul comunist internetul, accesul liber la informatie, dreptul de a citi orice, de a scrie orice, de a comunica cu oricine? Mesu? Nu cred.
Eu as fi fost probabil altfel. Nu as fi vazut toate locurile pe care le-am vazut, nu as fi citit tot ce am citit, nu as fi intalnit aceeasi oameni. Cred ca as fi fost mai saraca.
Importanta uriasa a unui eveniment se reflecta cel mai bine in detalii. In lucruri marunte.
I hate my neighbours
Ce poate fi mai groaznic decat sa ai gatu prastie, amigdalele cat nuca, o ureche beteaga, nasu in batiste si sa fii din toate aceste motive nedormita de 4-5 nopti? Multe lucruri, normal. Sa nu exageram. Dar, in cazul meu (si fiind bolnava nu ma gandesc decat la mine :D), mai groaznic decat toate astea este sa ai niste vecini nesuferiti care, in ziua pe care ti-ai luat-o libera ca sa dormi si sa te pui cat de cat pe picioare, bat cuie in podele si repara calorifere.
Targ de Craciun
Azi am aflat ca in weekend, la piata Amzei, e targ de Craciun. Am de gand sa bag un ochi ca suna bine....
"Plăcintă de casă, zacuscă, caş dulce, caş afumat, consumer research, icoane pe sticlă, gem de rubarbă, cadouri de Crăciun, cozonaci, pâine de casă, cârnaţi de Pleşcoi, trasabilitatea alimentelor, muzică, tombolă şi premii, palincă, vin fiert, mămăligă, afumătură, food standards, ciuperci marinate, chestionare, norme de igienă, nuci şi prune uscate..."
"Plăcintă de casă, zacuscă, caş dulce, caş afumat, consumer research, icoane pe sticlă, gem de rubarbă, cadouri de Crăciun, cozonaci, pâine de casă, cârnaţi de Pleşcoi, trasabilitatea alimentelor, muzică, tombolă şi premii, palincă, vin fiert, mămăligă, afumătură, food standards, ciuperci marinate, chestionare, norme de igienă, nuci şi prune uscate..."
Nu pricipesc
Nu inteleg zecile de mii de oameni care se calca in picioare istericosi ca sa vada un brad de tabla. Nu inteleg parintii care isi cara copiii in multime ca sa vada luminitele si apoi sa-i piarda pe acolo. Nu int
eleg bucurestenii care nu concep sa mearga doua statii de metrou fara masina.
Nu inteleg concursul stupid intre orase pentru cel mai inalt brad de tabla.
Nu inteleg de ce ti-ai strica o seara de sambata ca sa injuri si sa te enervezi intr-o turma de oameni salbaticiti.
eleg bucurestenii care nu concep sa mearga doua statii de metrou fara masina.Nu inteleg concursul stupid intre orase pentru cel mai inalt brad de tabla.
Nu inteleg de ce ti-ai strica o seara de sambata ca sa injuri si sa te enervezi intr-o turma de oameni salbaticiti.
Me me me, all about me
Vine Craciunu. Chiar daca locuiesc in bucuresti, la bloc, nu stiu decat un inceput de colind, nu ma duc cu sorcova si nu fac cozonaci, adica in general, nu respect obiceiurile de sarbatori (din pacate), apropierea Craciunului are ceva fermecator in ea. Beculete colorate, globuri, beteala, ganduri bune, prieteni, familie, cadouri, zane, dorinte. Un pic de magie. Cel putin asa simt eu.Dar, pentru ca pana la sarbatori mai e un pic, m-am gandit sa fac o lista cu ce imi doresc. :d
http://www.youtube.com/watch?v=VvOMJprmJsY
vin fiert cu scortisoara, prajituri cu ciocolata, tort cu fructe de padure, acadele, cioco cu menta, mere coapte cu sirop.
o bluzita culoarea prunei, o fustita la fel, cizme maro care nu aluneca, un fular colorat, o geanta mare maro.
o carte pe care sa o ador, o rama pentru leonardo, flori parfumate, set de pat colorat si moale, un cd dragut, 5 comedii, un vin rosu dulce, papuci caraghiosi, 2 farfurii aiurite, mirodenii ciudate.
globuri mari, pictate, un brad mic si stufos, miros de iarna si de brad, scartait de zapada, nas rosu de la ger, dimineata cu ceai cald si miros de soba, prieteni cu cadouri in brate, colinde.
ai mei, ai lui, noi doi
ceai fierbinte in rendez-vous, prajitura la chocolat, bere cu carnati la caru'
parfum, gel de dus cu miros de vara
hartie de cadou rosie, fundite, manusi, o tunsoare noua, pupici multi
vin fiert cu scortisoara, prajituri cu ciocolata, tort cu fructe de padure, acadele, cioco cu menta, mere coapte cu sirop.
o bluzita culoarea prunei, o fustita la fel, cizme maro care nu aluneca, un fular colorat, o geanta mare maro.
o carte pe care sa o ador, o rama pentru leonardo, flori parfumate, set de pat colorat si moale, un cd dragut, 5 comedii, un vin rosu dulce, papuci caraghiosi, 2 farfurii aiurite, mirodenii ciudate.
globuri mari, pictate, un brad mic si stufos, miros de iarna si de brad, scartait de zapada, nas rosu de la ger, dimineata cu ceai cald si miros de soba, prieteni cu cadouri in brate, colinde.
ai mei, ai lui, noi doi
ceai fierbinte in rendez-vous, prajitura la chocolat, bere cu carnati la caru'
parfum, gel de dus cu miros de vara
hartie de cadou rosie, fundite, manusi, o tunsoare noua, pupici multi
Pungile cu nume
Exista o categorie de femei, nu stiu cum sa le numesc, care cred ca gradul lor de "modernism", de "cool" este direct proportional cu marca de pe punga.
Sa
ma explic. In fiecare zi vad reprezentante ale sexului frumos tinand cu mandrie in mana o "punga cu nume" (mango, zara, dior, etc.). Oricat ar fi de sifonata, de creponata, marturisind de la prima privire ca nu este vorba de un produs abia achizitionat, ci de o punga veche si refolosita, doamnele respective nu vor cu niciun chip sa renunta la ea. De cateva ori mi-am aruncat privirea in punga purtata cu atata demnitate si am descoperit pachete de mancare, napolitane, o sticla de suc, o carte sau orice alt produs din cele pe care le luam cu noi la scoala sau la munca.
In loc sa stea intr-o geanta sau intr-o banala punga, produsul sta ascuns in punga de hartie cu nume.
Ma intreb, oare doamnele respective chiar cred ca are vreo importanta ca iti tii sticla de suc intr-o punga dior? De multe ori este de ajuns sa te uiti dincolo de punga pentru a-ti da seama ca posesorul ei nu cumpara de la un magazin de firma decat cel mult o data pe an si ca cel mai probabil a primit punga la o zi de nastere, cadou.
As vrea sa ma pot duce la ele sa le marturisesc ca stiu adevarul, ca punga e sifonata si urata si ca ele pana una alta sunt penibile.
Acu vreo 2 ani, o fosta colega isi cumparase ceva de rontait de la carrefour. O cioco, un sandvis..nimic special. Spre surpriza mea, inainte de a se intoarce la birou a bagat punga de plastic de la carrefour intr-o eleganta punga de hartie Nina Richi. Vazandu-mi privirea, mi-a explicat ca nu se poate intoarce in birou cu o punga de la carrefour pentru ca imaginea ei ar avea de suferit si ar pierde iremediabil cel putin 30% din respectul colegilor. Lucra la Elle.
Bineinteles.
Sa
ma explic. In fiecare zi vad reprezentante ale sexului frumos tinand cu mandrie in mana o "punga cu nume" (mango, zara, dior, etc.). Oricat ar fi de sifonata, de creponata, marturisind de la prima privire ca nu este vorba de un produs abia achizitionat, ci de o punga veche si refolosita, doamnele respective nu vor cu niciun chip sa renunta la ea. De cateva ori mi-am aruncat privirea in punga purtata cu atata demnitate si am descoperit pachete de mancare, napolitane, o sticla de suc, o carte sau orice alt produs din cele pe care le luam cu noi la scoala sau la munca.In loc sa stea intr-o geanta sau intr-o banala punga, produsul sta ascuns in punga de hartie cu nume.
Ma intreb, oare doamnele respective chiar cred ca are vreo importanta ca iti tii sticla de suc intr-o punga dior? De multe ori este de ajuns sa te uiti dincolo de punga pentru a-ti da seama ca posesorul ei nu cumpara de la un magazin de firma decat cel mult o data pe an si ca cel mai probabil a primit punga la o zi de nastere, cadou.
As vrea sa ma pot duce la ele sa le marturisesc ca stiu adevarul, ca punga e sifonata si urata si ca ele pana una alta sunt penibile.
Acu vreo 2 ani, o fosta colega isi cumparase ceva de rontait de la carrefour. O cioco, un sandvis..nimic special. Spre surpriza mea, inainte de a se intoarce la birou a bagat punga de plastic de la carrefour intr-o eleganta punga de hartie Nina Richi. Vazandu-mi privirea, mi-a explicat ca nu se poate intoarce in birou cu o punga de la carrefour pentru ca imaginea ei ar avea de suferit si ar pierde iremediabil cel putin 30% din respectul colegilor. Lucra la Elle.
Bineinteles.
Inghetata
Treaba asta cu blogu se dovedeste mai dificila decat credeam. E ca inghetata. Uneori ai o pofta nebuna de inghetata si te apuci sa mananci, alteori ai pofta si nu gasesti inghetata dorita...iar cateodata pur si simplu nu ai chef de inghetata...
Cam asa e si cu scrisul pe blog.
Lumea zice scrie scrie si tu ceva...si tu te gandesti ...bine bine da ce sa scriu?
Exista oameni care isi povestesc viata pas cu pas...zi de zi..chiar ora de ora. Fiecare intamplare din metrou, din masina, din casa...afli ce au mancat, ce au baut, cat, unde, cu cine dorm, cum :d
Eu in schimb povestesc pe unde am mers, ce am vazut interesant, ce m-a enervat...in fine treburi care ies din banalul unei zile obisnuite. Si de aceea, nu am ceva de scris in fiecare zi.
Acum de exemplu sunt la faza "stat la munca si facut planuri pentru vacanta de vara". As zice ca e defect profesional (asta cu cautatu, investigatu, planuitu de subiecte), dar nu e asa. La fel faceam si in liceu si mai ales in facultate. Prin iarna incepeam sa ma gandesc la vacanta de vara si vara ma gandeam ce fac de revelion. Urmau discutii cu prietenii si normal ca in cele din urma rezultatul era cu totul altul. Dar, cautarea, imaginarea unei calatorii faceau si inca fac zilele urate de iarna bucuresteana mai usor de suportat.
Acum, planuiesc concediul de vara, in spania :).
Mini-concediul din martie la londra e gata planificat. :D
Cam asa e si cu scrisul pe blog.
Lumea zice scrie scrie si tu ceva...si tu te gandesti ...bine bine da ce sa scriu?
Exista oameni care isi povestesc viata pas cu pas...zi de zi..chiar ora de ora. Fiecare intamplare din metrou, din masina, din casa...afli ce au mancat, ce au baut, cat, unde, cu cine dorm, cum :d
Eu in schimb povestesc pe unde am mers, ce am vazut interesant, ce m-a enervat...in fine treburi care ies din banalul unei zile obisnuite. Si de aceea, nu am ceva de scris in fiecare zi.
Acum de exemplu sunt la faza "stat la munca si facut planuri pentru vacanta de vara". As zice ca e defect profesional (asta cu cautatu, investigatu, planuitu de subiecte), dar nu e asa. La fel faceam si in liceu si mai ales in facultate. Prin iarna incepeam sa ma gandesc la vacanta de vara si vara ma gandeam ce fac de revelion. Urmau discutii cu prietenii si normal ca in cele din urma rezultatul era cu totul altul. Dar, cautarea, imaginarea unei calatorii faceau si inca fac zilele urate de iarna bucuresteana mai usor de suportat.
Acum, planuiesc concediul de vara, in spania :).
Mini-concediul din martie la londra e gata planificat. :D
Complicated life and stuff
Unii oameni au o viata foarte complicata. Sau asa pare citindu-le insemnarile de pe bloguri. In fiecare zi cate un concert, o petrecere, un vernisaj, alergand de la un teatru la altul, dintr-un oras in altul. Aproape o data pe saptamana in v
iata lor apare o problema. Cu masina, cu iubitul, cu mama, cu serviciul...toate extrem de serioase si complicate.
Viata lor pare un roman de aventuri si ma gandesc cat de obositi trebuie sa fie. Incerc sa ma gandesc de ce probleme majore am avut eu parte in ultima vreme, care ar fi "evenimentele" pe care ar trebui sa le povestesc si, la dracu, nu gasesc nimic.
Am o viata absolut banala. NU rea, doamne fereste, ci obisnuita. Adica nu m-am certat cu nimeni, nu am dileme la ce concert sa alerg mai intai, nu m-am trezit singura noaptea in padure pentru cine stie ce motiv, nu am patit nimic memorabil, nu am intalnit nicio vedeta, nu am tratat de depresie niciun prieten sinucigas si nu am fost tarata pana acasa beata crita. Ever.
Am un serviciu normal, prieteni normali, un sot super, dar normal (:)), concedii vesele si interesante, in locuri minunate, dar...fara evenimente neobisnuite. Merg uneori la teatru, as vrea mai des, dar de cele mai multe ori mi-e lene sa stau la coada la bilete si ma gandesc ca un ceai cald pe canapea alaturi de dan este mai atractiv...
deci, do i have a problem????
iata lor apare o problema. Cu masina, cu iubitul, cu mama, cu serviciul...toate extrem de serioase si complicate.Viata lor pare un roman de aventuri si ma gandesc cat de obositi trebuie sa fie. Incerc sa ma gandesc de ce probleme majore am avut eu parte in ultima vreme, care ar fi "evenimentele" pe care ar trebui sa le povestesc si, la dracu, nu gasesc nimic.
Am o viata absolut banala. NU rea, doamne fereste, ci obisnuita. Adica nu m-am certat cu nimeni, nu am dileme la ce concert sa alerg mai intai, nu m-am trezit singura noaptea in padure pentru cine stie ce motiv, nu am patit nimic memorabil, nu am intalnit nicio vedeta, nu am tratat de depresie niciun prieten sinucigas si nu am fost tarata pana acasa beata crita. Ever.
Am un serviciu normal, prieteni normali, un sot super, dar normal (:)), concedii vesele si interesante, in locuri minunate, dar...fara evenimente neobisnuite. Merg uneori la teatru, as vrea mai des, dar de cele mai multe ori mi-e lene sa stau la coada la bilete si ma gandesc ca un ceai cald pe canapea alaturi de dan este mai atractiv...
deci, do i have a problem????
Overload
Cred ca am o problema la cap.
Mi-am dat seama ca s-ar putea ca cerebelul meu, sau acea parte de creier responsabila cu retinerea lucrurilor noi, habar n-am cum o cheama...anyway, acea parte a capului meu este prea-plina.
Zilele trecute vorbeam cu o colega despre examene si mi-am dat seama ca mi-ar fi extrem de greu in acest moment sa invat pentru vreun examen.(slava domnului ca nu e cazul).
Nu cred ca mai e loc in capul meu pentru noutati si revelatia vine din doua semne.
Primul e ca nu retin bancurile. Pot sa aud unul sau 30 intr-o zi, nu retin nimic. Seara, daca vreau sa le repet, descopar cu surpriza ca nu mai stiu nimic.
Al doilea semn vine din zona literara. Citesc destul de mult, cu placere, uneori cu foame, dar, la o luna dupa ce termin cartea (chiar mai putin de o luna :d) nu mai stiu nici cum se chema, nici cine a scris-o, iar despre numele personajelor nici nu poate fi vorba. Uneori imi aduc aminte despre ce era vorba in poveste, dar, alteori, sunt complet amnezica. Mi-e imposibil sa spun ce am citit ultima data.
Presupun ca e vorba de stres, oboseala, poluare...motivele clasice care iti sunt oferite in astfel de cazuri.
Pana una alta, cred ca trebuie sa mai uit din ceea ce stiu ca sa fac loc in cap unor informatii noi.
Mi-am dat seama ca s-ar putea ca cerebelul meu, sau acea parte de creier responsabila cu retinerea lucrurilor noi, habar n-am cum o cheama...anyway, acea parte a capului meu este prea-plina.
Zilele trecute vorbeam cu o colega despre examene si mi-am dat seama ca mi-ar fi extrem de greu in acest moment sa invat pentru vreun examen.(slava domnului ca nu e cazul).
Nu cred ca mai e loc in capul meu pentru noutati si revelatia vine din doua semne.
Primul e ca nu retin bancurile. Pot sa aud unul sau 30 intr-o zi, nu retin nimic. Seara, daca vreau sa le repet, descopar cu surpriza ca nu mai stiu nimic.
Al doilea semn vine din zona literara. Citesc destul de mult, cu placere, uneori cu foame, dar, la o luna dupa ce termin cartea (chiar mai putin de o luna :d) nu mai stiu nici cum se chema, nici cine a scris-o, iar despre numele personajelor nici nu poate fi vorba. Uneori imi aduc aminte despre ce era vorba in poveste, dar, alteori, sunt complet amnezica. Mi-e imposibil sa spun ce am citit ultima data.
Presupun ca e vorba de stres, oboseala, poluare...motivele clasice care iti sunt oferite in astfel de cazuri.
Pana una alta, cred ca trebuie sa mai uit din ceea ce stiu ca sa fac loc in cap unor informatii noi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
