ieri am fost la eco. bebe are 5,5 cm, maini, picioare si un fel de cap..exagerat de maricel. De fapt, e uratel cu totul, dar in acelasi timp e foarte dragutz sa te gandesti ca o fiinta de doar 5 cm arata cam ca un om...
Azi am aflat ca deja incepe sa faca pipi...nush daca apreciez asta:d
10 saptamani, 30 more to go..
De cateva saptamani m-am puturosit in ale blogului...motive ar fi. Unele mai bune altele mai amarate. Poate cel mai bun este ca mi-a crescut in burta un fel de om...care a evoluat incet de la stadiul de mazare la cel de fiinta cu cap, maini si picioare, ceea ce, daca te gandesti ca are 25 de mm, pare cel putin bizar...
Si daca pun la socoteala si bataile nervoase de inima pe care le produce...lucrurile par scoase din zona crepusculara.
Anyway, dupa primele zile de neincredere si urmatoarele saptamani de alternante rapide intre groaza, bucurie, frica, panica, depresie si entuziasm...toata condimentate cu muuuuult somn, incet incet incep sa revin la normal.
Mai e cale lunga pan' la capat, dar fiecare zi trebuie luata ca atare si fiecare noua experienta savurata cu ochii deschisi.
Si daca pun la socoteala si bataile nervoase de inima pe care le produce...lucrurile par scoase din zona crepusculara.
Anyway, dupa primele zile de neincredere si urmatoarele saptamani de alternante rapide intre groaza, bucurie, frica, panica, depresie si entuziasm...toata condimentate cu muuuuult somn, incet incet incep sa revin la normal.
Mai e cale lunga pan' la capat, dar fiecare zi trebuie luata ca atare si fiecare noua experienta savurata cu ochii deschisi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
