I am kind of back..sort of

Deci, sunt o lenesa si recunosc. Mi-e lene sa ma loghez, sa misc degetele peste taste...Mi-e lene sa ma gandesc ce sa scriu. De fapt ar trebui sa scriu ce gandesc, nu sa ma gandesc ce sa scriu, nu? Anyway, dupa cateva luni de dezinteres total fata de acest blog, parca soarele de afara m-a mai trezit un pic.
Si, in orice caz, am oricand o scuza foarte buna la indemana: burta e de vina. Pitica a ajuns la etapa "hai sa ne distram cu ce gasim prin preajma". Si in preajma ei e de obicei ficatu, splina, coastele si alte organe care pana de curand imi apartineau doar mie, dar pe care mai nou ea le confunda cu niste jucarii care se afla acolo pentru distractia ei.
E un sentiment foarte ciudat sa simti ca propriul tau corp nu iti mai apartine in intregime. Burta mea se misca, isi schimba forma si arata foarte des ca o camila cu cocoasa, ceea ce este cat se poate de neobisnuit.
Brusc iti dai seama ca acolo se ascunde un omuletz, care are doar 40 de cm, dar are maini, picioare, urechi, nas...tot ce ai si tu, dar mult mult mai mic. Un omuletz care se misca, doarme, mananca, zambeste si, da, sughite...complet separat de lumea de afara.