"Meseria de mama e cea mai grea" mi se spunea inainte. Cat de greu poate sa fie? Ma intrebam inocent. Ai un botz de om in grija, ii dai sa manance, il schimbi, ii cumperi chestii dragute...Da, ok, sunt si zile mai grele, nopti nedormite, dar pana la urma nu poate fi asa greu.
Ei bine, dupa 4 -5 nopti in care am dormit vreo 5 ore, urlete nesfarsite in timpul zilei, constipatie, kilometri intregi de plimbat prin casa cu ea in brate sperand ca va atipi macar juma de ora...abia acum imi dau seama cat e de greu, de frustrant, acest inceput de drum.
Incurajarile ca va fi mai usor dupa 2-3 luni nu ajuta prea mult.
Sunt atat de obosita incat motai cu biberonul in mana, mi-e rau cand vad mancare si incerc din greu sa nu ma descurajez si sa cedez. Nu-mi mai doresc nimic altceva decat o noapte de somn. O zi fara plansete.
Si numar zilele, orele care ma despart de pragul mirific de 2-3 luni :d
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
confirm. eu stau mai putin cu piticania ... dar e al naibii de enervant sa te chinui sa o linistesti si sa nu ai nici un rezultat.
Trimiteți un comentariu