De cules

Se apropie culesul. Miroase a struguri striviti, a must. Zilele astea se spala butoaiele. Se dau paienjenii la o parte. Se pun in ordine sacii pentru ziua de cules. Se cauta oameni pentru munca. Se ascut foarfecele. Vine toamna.
http://www.youtube.com/watch?v=hocO4aU53GY

Dupa maramu 2

Avand in vedere ca sunt inca in depresia post-concediu si mi-e o lene absoluta sa gandesc si implicit sa scriu....ma salvez cu niste poze.

Dupa maramu

Gata. S-a dus. Am ajuns sa vorbesc de el la trecut. Concediul. Dragul de el s-a gatat.

Am revenit la munca la fel de obosita, dar ceva mai relaxata. Normal pentru ca nu mai am nici un fel de exaltari, asteptari si nerabdari care sa ma faca sa nu am chef de munca. Nici chef de munca nu prea am, dar pun asta pe seama caldurii de afara si a atmosferei de vacanta care inca mai persista vag.

Am fost in Maramures. Spre deosebire de anii trecuti, cand am traversat granita in concediu, in vara asta am ales sa fim mai "nationalisti" si am ramas in tara. Nu am regrete pentru ca am ales niste locuri cu adevarat frumoase si care au mare "sansa" sa se duca dracului in cativa ani.

Maramuresul e unul din ele.

Zona este o combinatie inca buna de peisaje perfecte pentru poza si o ramasita de cultura si traditie, care se indreapta cu pasi siguri spre disparitie. In scurt timp, sunt sigura, vor ramane doar peisajele. Pe scurt, am mers din Bucuresti la Borsa, via Bistrita, apoi Viseul de Sus, Sighet, Barsana, Sapanta, Sighetu Marmatiei, coborând in final spre Baia Mare si Cluj, trecand prin Negresti-Oas si Certeze. Am urcat la Cascada Cailor si pe Creasta Cocosului, doua locuri suficient de accesibile si care merita vazute.

Sapanta e un amestec de traditie si kitch, condimentat cu multa aglomeratie, dar una peste alta oamenii din zona par ok si tanti de la pensiune ne-a vandut o palinca excelenta si ne-a povestit cum vin colindatorii de sarbatori ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca poate mai e o speranta....

La Barsana a fost construita o manastire cu adevarat frumoasa, bine organizata si cu bun gust. Plina de flori si mirosind inca a lemn proaspat, manastirea se afla pe locul unei biserici de la 1300 si ceva, care din pacate nu mai exista.

In satele din apropierea Barsanei si a Sighetului am vazut singurele porti maramuresene din toata regiunea, dar eu zic sa va grabiti cu pozele ca s-ar putea sa nu mai reziste mult.

Viseul de Sus pare o regiune din Italia, la fiecare poarta tronand o masina cu I la numar, iar casele noi si cat mai moderne sunt dovada banilor care circula de peste granita. Totusi, merita o oprire macar pentru o plimbare de o zi cu mocanita pe Valea Vaserului.

La Sighet, am fost cu adevarat impresionata de Memorial, un muzeu pe care cred ca ar trebui sa-l vada macar o data in viata orice roman si spun asta fara nici o tendinta de exagerare. Raspunde la multe intrebari si pune multe probleme, lasa un gust amar, dar merita.

La Negresti-Oas si Certeze cred ca s-a ridicat una din culmile prostului gust din Romania.

Cluj-Napoca este un oras care prima data, prin 2000, mi s-a parut trist, probabil pentru ca m-a plouat intruna, iar acum, chiar m-a facut sa ma gandesc si la posibilitatea unei a treia vizite, candva in viitor. Din pacate, numarul de masini pe metru patrat e egal cu cel din Bucuresti si tonele de mii de cabluri de pe stalpi mi-au stricat toate pozele cu cladirile frumoase din centru.

Cam asta ar fi, foarte pe scurt si fara pretentii de literatura, concediul meu de sasa zile. O incercare reusita zic eu de catarat pe munte, balaurit prin paduri, pozat porti si oameni in costume populare, putin trecut, putina traditie, o umbra a ceea ce a fost candva Maramuresul. La plecare, mi-am pus o dorinta foarte greu de indeplinit. Sa se opreasca putin timpul acolo.

See you later, I am taking a break

http://www.youtube.com/watch?v=-JENap6P3XM

Ma urmareste codu galben

Azi este ultima zi inainte de prima zi de concediu. Adica e aproape concediu pentru ca pe langa ca e ultima zi inainte de prima zi...e si vineri, ceea ce inseamna intotdeauna ultima zi inainte de o zi de relaxare.
Am facut bagajele, le-am pus in masina, am spalat capu, am taiat picioarele, am ales cremele, ciorapii, tricourile...am inchis geamurile si am incuiat usa. Sunt gata sa nu aud de munca o saptamana. Din pacate, nu pot inchide robinetu la ploaie. As zice chiar ca dimpotriva, norii se tin dupa noi.
Initial planuisem sa mergem in Bucovina, dar au venit ploi si inundatii. Am schimbat traseu si am decis sa mergem in maramures. Minunat, dar, azi au mutat porcaria aia de cod galben de furtuna in vestu tarii.
God, may I be allowed to object?

Despre niste oameni

Nu stiu de ce imi aduc aminte de lucruri frumoase din trecut mai ales cand se intampla ceva trist in prezent. Imi aduc aminte de baile din parc si de plimbarile cu sania cand bunicu s-a dus. Imi aduc aminte de scene haioase cu cosmin, cand el nu mai e...
Tot asa, am in fata ochilor momente din vacantele de la predeal, cand stateam pe jos cu o bere in mana si ascultam alaturi de oameni dragi tot felul de muzici pe care acum le-as savura probabil tocmai prin prisma trecutului, atunci cand Florian Pittis e dus spre cimitir. Beatles, Metallica, Nirvana...Pasarea Colibri. Ascultam mereu aceleasi casete, aceleasi melodii, pe care le invatasem toti pe dinafara si le cantam ori de cate ori evadam putin din bucuresti.
Ciudat cum avem tendinta de a redescoperi importanta unor oameni abia atunci cand nu mai sunt printre noi.
http://www.trilulilu.ro/krypton/1744fb0834e338

Romania zilei de azi

Daca peste niste ani am fi curiosi cum arata România zilei de 2 august 2007, iat-o:
Pregatiri pentru inmormantarea lui Teoctist, babe lesinate la Patriarhie, copil tinut in lanturi de parinti, circulatie blocata pe valea prahovei din cauza de asfaltari in mijlocul sezonului turistic (logic :D), Base oripilat de gunoaiele de la Glina, se schimba sistemul de examene din scoala (again, a cata oara?), niste accidente, niste soferi beti, niste case arse.
Cam asa arata România azi la tv.
Si ca sa nu par prea nationalista... stirea zilei externe: în State a cazut un pod (din pacate au murit si oameni)
Mai am o vineri si cinci zile de munca pana la concediu nr.2.