Am revenit la munca la fel de obosita, dar ceva mai relaxata. Normal pentru ca nu mai am nici un fel de exaltari, asteptari si nerabdari care sa ma faca sa nu am chef de munca. Nici chef de munca nu prea am, dar pun asta pe seama caldurii de afara si a atmosferei de vacanta care inca mai persista vag.
Am fost in Maramures. Spre deosebire de anii trecuti, cand am traversat granita in concediu, in vara asta am ales sa fim mai "nationalisti" si am ramas in tara. Nu am regrete pentru ca am ales niste locuri cu adevarat frumoase si care au mare "sansa" sa se duca dracului in cativa ani.Maramuresul e unul din ele.
Zona este o combinatie inca buna de peisaje perfecte pentru poza si o ramasita de cultura si traditie, care se indreapta cu pasi siguri spre disparitie. In scurt timp, sunt sigura, vor ramane doar peisajele. Pe scurt, am mers din Bucuresti la Borsa, via Bistrita, apoi Viseul de Sus, Sighet, Barsana, Sapanta, Sighetu Marmatiei, coborând in final spre Baia Mare si Cluj, trecand prin Negresti-Oas si Certeze. Am urcat la Cascada Cailor si pe Creasta Cocosului, doua locuri suficient de accesibile si care merita vazute.
Sapanta e un amestec de traditie si kitch, condimentat cu multa aglomeratie, dar una peste alta oamenii din zona par ok si tanti de la pensiune ne-a vandut o palinca excelenta si ne-a povestit cum vin colindatorii de sarbatori ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca poate mai e o speranta....
La Barsana a fost construita o manastire cu adevarat frumoasa, bine organizata si cu bun gust. Plina de flori si mirosind inca a lemn proaspat, manastirea se afla pe locul unei biserici de la 1300 si ceva, care din pacate nu mai exista.
In satele din apropierea Barsanei si a Sighetului am vazut singurele porti maramuresene din toata regiunea, dar eu zic sa va grabiti cu pozele ca s-ar putea sa nu mai reziste mult.
Viseul de Sus pare o regiune din Italia, la fiecare poarta tronand o masina cu I la numar, iar casele noi si cat mai moderne sunt dovada banilor care circula de peste granita. Totusi, merita o oprire macar pentru o plimbare de o zi cu mocanita pe Valea Vaserului.
La Sighet, am fost cu adevarat impresionata de Memorial, un muzeu pe care cred ca ar trebui sa-l vada macar o data in viata orice roman si spun asta fara nici o tendinta de exagerare. Raspunde la multe intrebari si pune multe probleme, lasa un gust amar, dar merita.
La Negresti-Oas si Certeze cred ca s-a ridicat una din culmile prostului gust din Romania.
Cluj-Napoca este un oras care prima data, prin 2000, mi s-a parut trist, probabil pentru ca m-a plouat intruna, iar acum, chiar m-a facut sa ma gandesc si la posibilitatea unei a treia vizite, candva in viitor. Din pacate, numarul de masini pe metru patrat e egal cu cel din Bucuresti si tonele de mii de cabluri de pe stalpi mi-au stricat toate pozele cu cladirile frumoase din centru.
Cam asta ar fi, foarte pe scurt si fara pretentii de literatura, concediul meu de sasa zile. O incercare reusita zic eu de catarat pe munte, balaurit prin paduri, pozat porti si oameni in costume populare, putin trecut, putina traditie, o umbra a ceea ce a fost candva Maramuresul. La plecare, mi-am pus o dorinta foarte greu de indeplinit. Sa se opreasca putin timpul acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu