atonement and go shoot yourself

De mult nu am reusit sa vad de bunavoie un film atat de deprimant.Dupa ce s-a terminat, stau singura pe canapea si ma gandesc ca am nevoie urgent de niste
inghetata cu muuulta ciocolata sau de un set de farfurii si pereti izolati fonic.
Cel mai tragic este ca mi l-am ales singura.In seara mea de "the tv is all mine" am ales sa vad cel mai deprimant film disponibil. Atonement. Pe scurt, ca sa nu cumva sa uit si sa-l mai vad o data, o poveste lacrimogena despre o iubire terminata chiar in clipa cand incepea, despre trei vieti distruse, inutile, despre o sora geloasa, pentru care binele si raul par sa fie doua necunoscute, despre mizerie, razboi. Si cel mai rau e ca te uiti tot filmul cu impresia ca pana la urma raul are o limita si binele invinge, ca sa afli ca de fapt nu, ca ce a fost distrus odata ramane distrus for ever, cei doi au murit inainte sa apuce sa se iubeasca si ca sora idioata a crescut si e acum o batrana scriitoare care se pregateste sa devina amnezica.
Good for you rox! Great evening.
In alta ordine de idei,actorii,regia, imaginea sunt suberbe.


P.S.later edit: dupa ce am baut niste suc, am butonat televizorul pe 20 de canale si am recitit ce am scris, imi dau seama ca filmul asta o sa ma bantuie. E genul de film pe care il urasti imediat dupa ce l-ai vazut, dar apoi ti se aseaza usor peste ganduri si iti reamintesti scene si dialoguri cand te astepti mai putin.

2 comentarii:

Leeloo spunea...

aaa..mie imi plac filmele cu final nefericit...in care binele nu invinge intotdeauna..par mai realiste..
eu aseara...fiind home alone...mi-am luat pisoiul si ne-am asezat confortabil in fata monitorului...si am vazut Derailed..sii..bineinteles ca binele a invins...boring!

Roxana spunea...

n-am nimic impotriva finalurilor nefericite daca pana la urma exista un "point". daca macar nu ramai cu impresia ca e foarte incorect ce s-a intamplaat...Daca nu ai tentatia sa spui wtf?