Me me me, all about me

Vine Craciunu. Chiar daca locuiesc in bucuresti, la bloc, nu stiu decat un inceput de colind, nu ma duc cu sorcova si nu fac cozonaci, adica in general, nu respect obiceiurile de sarbatori (din pacate), apropierea Craciunului are ceva fermecator in ea. Beculete colorate, globuri, beteala, ganduri bune, prieteni, familie, cadouri, zane, dorinte. Un pic de magie. Cel putin asa simt eu.
Dar, pentru ca pana la sarbatori mai e un pic, m-am gandit sa fac o lista cu ce imi doresc. :d

http://www.youtube.com/watch?v=VvOMJprmJsY
vin fiert cu scortisoara, prajituri cu ciocolata, tort cu fructe de padure, acadele, cioco cu menta, mere coapte cu sirop.
o bluzita culoarea prunei, o fustita la fel, cizme maro care nu aluneca, un fular colorat, o geanta mare maro.
o carte pe care sa o ador, o rama pentru leonardo, flori parfumate, set de pat colorat si moale, un cd dragut, 5 comedii, un vin rosu dulce, papuci caraghiosi, 2 farfurii aiurite, mirodenii ciudate.
globuri mari, pictate, un brad mic si stufos, miros de iarna si de brad, scartait de zapada, nas rosu de la ger, dimineata cu ceai cald si miros de soba, prieteni cu cadouri in brate, colinde.
ai mei, ai lui, noi doi
ceai fierbinte in rendez-vous, prajitura la chocolat, bere cu carnati la caru'
parfum, gel de dus cu miros de vara
hartie de cadou rosie, fundite, manusi, o tunsoare noua, pupici multi

Pungile cu nume

Exista o categorie de femei, nu stiu cum sa le numesc, care cred ca gradul lor de "modernism", de "cool" este direct proportional cu marca de pe punga.
Sa ma explic. In fiecare zi vad reprezentante ale sexului frumos tinand cu mandrie in mana o "punga cu nume" (mango, zara, dior, etc.). Oricat ar fi de sifonata, de creponata, marturisind de la prima privire ca nu este vorba de un produs abia achizitionat, ci de o punga veche si refolosita, doamnele respective nu vor cu niciun chip sa renunta la ea. De cateva ori mi-am aruncat privirea in punga purtata cu atata demnitate si am descoperit pachete de mancare, napolitane, o sticla de suc, o carte sau orice alt produs din cele pe care le luam cu noi la scoala sau la munca.
In loc sa stea intr-o geanta sau intr-o banala punga, produsul sta ascuns in punga de hartie cu nume.
Ma intreb, oare doamnele respective chiar cred ca are vreo importanta ca iti tii sticla de suc intr-o punga dior? De multe ori este de ajuns sa te uiti dincolo de punga pentru a-ti da seama ca posesorul ei nu cumpara de la un magazin de firma decat cel mult o data pe an si ca cel mai probabil a primit punga la o zi de nastere, cadou.
As vrea sa ma pot duce la ele sa le marturisesc ca stiu adevarul, ca punga e sifonata si urata si ca ele pana una alta sunt penibile.
Acu vreo 2 ani, o fosta colega isi cumparase ceva de rontait de la carrefour. O cioco, un sandvis..nimic special. Spre surpriza mea, inainte de a se intoarce la birou a bagat punga de plastic de la carrefour intr-o eleganta punga de hartie Nina Richi. Vazandu-mi privirea, mi-a explicat ca nu se poate intoarce in birou cu o punga de la carrefour pentru ca imaginea ei ar avea de suferit si ar pierde iremediabil cel putin 30% din respectul colegilor. Lucra la Elle.
Bineinteles.

Inghetata

Treaba asta cu blogu se dovedeste mai dificila decat credeam. E ca inghetata. Uneori ai o pofta nebuna de inghetata si te apuci sa mananci, alteori ai pofta si nu gasesti inghetata dorita...iar cateodata pur si simplu nu ai chef de inghetata...
Cam asa e si cu scrisul pe blog.
Lumea zice scrie scrie si tu ceva...si tu te gandesti ...bine bine da ce sa scriu?
Exista oameni care isi povestesc viata pas cu pas...zi de zi..chiar ora de ora. Fiecare intamplare din metrou, din masina, din casa...afli ce au mancat, ce au baut, cat, unde, cu cine dorm, cum :d
Eu in schimb povestesc pe unde am mers, ce am vazut interesant, ce m-a enervat...in fine treburi care ies din banalul unei zile obisnuite. Si de aceea, nu am ceva de scris in fiecare zi.
Acum de exemplu sunt la faza "stat la munca si facut planuri pentru vacanta de vara". As zice ca e defect profesional (asta cu cautatu, investigatu, planuitu de subiecte), dar nu e asa. La fel faceam si in liceu si mai ales in facultate. Prin iarna incepeam sa ma gandesc la vacanta de vara si vara ma gandeam ce fac de revelion. Urmau discutii cu prietenii si normal ca in cele din urma rezultatul era cu totul altul. Dar, cautarea, imaginarea unei calatorii faceau si inca fac zilele urate de iarna bucuresteana mai usor de suportat.
Acum, planuiesc concediul de vara, in spania :).
Mini-concediul din martie la londra e gata planificat. :D

Complicated life and stuff

Unii oameni au o viata foarte complicata. Sau asa pare citindu-le insemnarile de pe bloguri. In fiecare zi cate un concert, o petrecere, un vernisaj, alergand de la un teatru la altul, dintr-un oras in altul. Aproape o data pe saptamana in viata lor apare o problema. Cu masina, cu iubitul, cu mama, cu serviciul...toate extrem de serioase si complicate.
Viata lor pare un roman de aventuri si ma gandesc cat de obositi trebuie sa fie. Incerc sa ma gandesc de ce probleme majore am avut eu parte in ultima vreme, care ar fi "evenimentele" pe care ar trebui sa le povestesc si, la dracu, nu gasesc nimic.
Am o viata absolut banala. NU rea, doamne fereste, ci obisnuita. Adica nu m-am certat cu nimeni, nu am dileme la ce concert sa alerg mai intai, nu m-am trezit singura noaptea in padure pentru cine stie ce motiv, nu am patit nimic memorabil, nu am intalnit nicio vedeta, nu am tratat de depresie niciun prieten sinucigas si nu am fost tarata pana acasa beata crita. Ever.
Am un serviciu normal, prieteni normali, un sot super, dar normal (:)), concedii vesele si interesante, in locuri minunate, dar...fara evenimente neobisnuite. Merg uneori la teatru, as vrea mai des, dar de cele mai multe ori mi-e lene sa stau la coada la bilete si ma gandesc ca un ceai cald pe canapea alaturi de dan este mai atractiv...
deci, do i have a problem????

Overload

Cred ca am o problema la cap.
Mi-am dat seama ca s-ar putea ca cerebelul meu, sau acea parte de creier responsabila cu retinerea lucrurilor noi, habar n-am cum o cheama...anyway, acea parte a capului meu este prea-plina.
Zilele trecute vorbeam cu o colega despre examene si mi-am dat seama ca mi-ar fi extrem de greu in acest moment sa invat pentru vreun examen.(slava domnului ca nu e cazul).
Nu cred ca mai e loc in capul meu pentru noutati si revelatia vine din doua semne.
Primul e ca nu retin bancurile. Pot sa aud unul sau 30 intr-o zi, nu retin nimic. Seara, daca vreau sa le repet, descopar cu surpriza ca nu mai stiu nimic.
Al doilea semn vine din zona literara. Citesc destul de mult, cu placere, uneori cu foame, dar, la o luna dupa ce termin cartea (chiar mai putin de o luna :d) nu mai stiu nici cum se chema, nici cine a scris-o, iar despre numele personajelor nici nu poate fi vorba. Uneori imi aduc aminte despre ce era vorba in poveste, dar, alteori, sunt complet amnezica. Mi-e imposibil sa spun ce am citit ultima data.
Presupun ca e vorba de stres, oboseala, poluare...motivele clasice care iti sunt oferite in astfel de cazuri.
Pana una alta, cred ca trebuie sa mai uit din ceea ce stiu ca sa fac loc in cap unor informatii noi.

Sunt peste tot

In metrou, in autobuze, in tren, in avion. La munte, la mare, in fiecare oras si sat. Sunt multi, galagiosi, murdari. Agresivi. Tupeisti. Umbla in gasti si au curaj cand sunt in grup. Sunt imbracati in gioarse chiar daca acasa ii asteapta merzanu. Injura, fura, cersesc. Folosesc copii ca moneda de schimb, ca instrument de induiosare. Scoala lor e strada, canalul, serviciul e oriunde exista un os de ros, un buzunar de furat, o afacere dubioasa. Isi etaleaza prostul gust si kilogramele de aur la nuntile penibile de copii si petrecerile "campenesti" condimentate cu manele. Nu mai au nimic din romantismul si exotismul de odata. Si-au pierdut culoarea, dansul, muzica, talentul... ce a ramas e urat si miroase a ghetou. Din pacate, nu cred ca pot fi schimbati, nu cred ca vor sa se schimbe si mai ales nu are cine sa ii schimbe.
Generalizez, stiu. Nu sunt toti asa, or sa tipe unii. Si au dreptate. NU sunt toti asa. Dar atunci cand minoritatea e foarte mica si majoritatea domina peisajul, cuvantul si frumusetea celor putini se pierd in mizeria generala.

vineri

Si luni s-a facut vineri :D
Am si scuze si motive si tot ce trebuie pentru lenea de a scrie, dar pana la urma cred ca nu conteaza prea mult. Team-buildingul fuse si se duse si acum am o noua preocupare. Revelionul. Presimt ca anu asta o sa dorm pentru ca toata lumea pare sa plece prin alte tari.
Revenind la teambuilding, a fost chiar frumos. Am dansat, am jucat tenis, ping-pong, am stat pe cal (nu se poate spune ca am calarit pt ca eu nu am facut nimic decat sa ma tin strans de saua bietului animal), m-am dat cu tiroliana si am tras cu arcul. Lumea a fost ok si cel putin aparent s-au simtit bine ceea ce a evitat situatiile penibile in care stai si astepti sa treaca timpul.
Dar, daca cineva spera ca un team-building ar putea schimba atmosfera din birou sau ca brusc lumea devine mai altfel...se inseala
Cu exceptia zilei de luni, cand ne-am amuzat uitandu-ne la poze, de marti, lucrurile au revenit la normal....