A venit Mosu

A venit Mosu. Ca in fiecare an :) Parca anu asta a fost mai bogat un pic :d, mai vesel, cu un brad stufos si colorat.
Eu vreau sa mai vina o data. Oamenii care muncesc pe 26 ar trebui sa fie vizitati din nou de Mos. Asa, ca un bonus pentru copiii cuminti.

Buluc

De unde vine toata lumea asta de pe strada? Miile de masini care se claxoneaza nervos. Sutele de consumatori frenetici care se calca in picioare pe langa halcile de carne, cutiile de cozonaci si rulourile de salam. Unde se duc toti clientii taxiurilor? Unde sunt toate taxiurile cand ai nevoie urgent de unu? Cine sunt miile de oameni care misuna haituiti pe strazi, se lupta prin autobuze ticsite, se imbrancesc prin magazine, injura la stop, te lovesc in coaste prin metrou?
Zilele astea au fost un cosmar in Bucuresti. Ce Craciun, ce sarbatoare sfanta, ce nastere ... Populatia a luat prima si s-a napustit spre rafturi!
Astept stirile cu bucurestenii ajunsi la spital cu burtile plesnind de sarmale si inimile cedand sub greutatea carnatilor. Alea cu picioare rupte de la vin si asfixiere prin sorici.
Romanu pare sa fi uitat ca sarbatoarea Craciunului ar trebui sa aiba cu totul si cu totul alta insemnatate si s-a refugiat fericit in mancare si bautura.

Al 18-lea decembrie

Citeam mai devreme postari mai vechi de pe bloguri si deodata mi-am dat seama ca e 16 decembrie. Oamenii scriu despre Revolutie, despre ce a insemnat ea pentru fiecare. Cu siguranta revolutia a avut importanta, efecte si conotatii diferite pentru fiecare. Depinde ce erai inainte, ce ai devenit dupa, ce ti-a rezervat viata. Depinde de varsta, de asteptarile pe care le aveai, de cat esti de pesimist sau optimist. Eu prefer sa vad jumatatea plina a paharului. Nu pot sa inteleg oamenii care spun ca era mai bine inainte, ca nu s-a schimbat nimic. Sa fim seriosi. Lucrurile s-au schimbat radical, iar cei care sustin alceva fie aveau o viata buna inainte, fie erau complet ignoranti la lucrurile oribile care se petreceau prin tara.
Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc acum. Incercam in schimb sa-mi imaginez cum ar fi aratat Romania, eu, aceasta dimineata de duminica in lipsa revolutiei. E un exercitiu de imaginatie.
Am fi avut tot doua ore de program la tvr? Atunci probabil ca m-as fi uitat in momentul asta la desene animate...
Ar fi fost tot frig in casa? Deci as fi avut pulover pe mine.
L-as fi cunoscut pe dan? Nu. Pentru ca nu as fi facut facultatea pe care am facut-o, nu as fi cunoscut-o pe teodora, nu as fi fost la ziua ei....
Deci, nici nu as fi stat unde stau acum. Si casa in care as fi stat ar fi aratat complet diferit. As fi avut mileuri si bibelouri.
Si, cu siguranta, nu as fi scris pe blog...Ma intreb daca ar fi existat internet. Ar fi permis oare regimul comunist internetul, accesul liber la informatie, dreptul de a citi orice, de a scrie orice, de a comunica cu oricine? Mesu? Nu cred.
Eu as fi fost probabil altfel. Nu as fi vazut toate locurile pe care le-am vazut, nu as fi citit tot ce am citit, nu as fi intalnit aceeasi oameni. Cred ca as fi fost mai saraca.
Importanta uriasa a unui eveniment se reflecta cel mai bine in detalii. In lucruri marunte.

I hate my neighbours

Ce poate fi mai groaznic decat sa ai gatu prastie, amigdalele cat nuca, o ureche beteaga, nasu in batiste si sa fii din toate aceste motive nedormita de 4-5 nopti? Multe lucruri, normal. Sa nu exageram. Dar, in cazul meu (si fiind bolnava nu ma gandesc decat la mine :D), mai groaznic decat toate astea este sa ai niste vecini nesuferiti care, in ziua pe care ti-ai luat-o libera ca sa dormi si sa te pui cat de cat pe picioare, bat cuie in podele si repara calorifere.

Targ de Craciun

Azi am aflat ca in weekend, la piata Amzei, e targ de Craciun. Am de gand sa bag un ochi ca suna bine....

"Plăcintă de casă, zacuscă, caş dulce, caş afumat, consumer research, icoane pe sticlă, gem de rubarbă, cadouri de Crăciun, cozonaci, pâine de casă, cârnaţi de Pleşcoi, trasabilitatea alimentelor, muzică, tombolă şi premii, palincă, vin fiert, mămăligă, afumătură, food standards, ciuperci marinate, chestionare, norme de igienă, nuci şi prune uscate..."

Nu pricipesc

Nu inteleg zecile de mii de oameni care se calca in picioare istericosi ca sa vada un brad de tabla. Nu inteleg parintii care isi cara copiii in multime ca sa vada luminitele si apoi sa-i piarda pe acolo. Nu inteleg bucurestenii care nu concep sa mearga doua statii de metrou fara masina.
Nu inteleg concursul stupid intre orase pentru cel mai inalt brad de tabla.
Nu inteleg de ce ti-ai strica o seara de sambata ca sa injuri si sa te enervezi intr-o turma de oameni salbaticiti.

Me me me, all about me

Vine Craciunu. Chiar daca locuiesc in bucuresti, la bloc, nu stiu decat un inceput de colind, nu ma duc cu sorcova si nu fac cozonaci, adica in general, nu respect obiceiurile de sarbatori (din pacate), apropierea Craciunului are ceva fermecator in ea. Beculete colorate, globuri, beteala, ganduri bune, prieteni, familie, cadouri, zane, dorinte. Un pic de magie. Cel putin asa simt eu.
Dar, pentru ca pana la sarbatori mai e un pic, m-am gandit sa fac o lista cu ce imi doresc. :d

http://www.youtube.com/watch?v=VvOMJprmJsY
vin fiert cu scortisoara, prajituri cu ciocolata, tort cu fructe de padure, acadele, cioco cu menta, mere coapte cu sirop.
o bluzita culoarea prunei, o fustita la fel, cizme maro care nu aluneca, un fular colorat, o geanta mare maro.
o carte pe care sa o ador, o rama pentru leonardo, flori parfumate, set de pat colorat si moale, un cd dragut, 5 comedii, un vin rosu dulce, papuci caraghiosi, 2 farfurii aiurite, mirodenii ciudate.
globuri mari, pictate, un brad mic si stufos, miros de iarna si de brad, scartait de zapada, nas rosu de la ger, dimineata cu ceai cald si miros de soba, prieteni cu cadouri in brate, colinde.
ai mei, ai lui, noi doi
ceai fierbinte in rendez-vous, prajitura la chocolat, bere cu carnati la caru'
parfum, gel de dus cu miros de vara
hartie de cadou rosie, fundite, manusi, o tunsoare noua, pupici multi

Pungile cu nume

Exista o categorie de femei, nu stiu cum sa le numesc, care cred ca gradul lor de "modernism", de "cool" este direct proportional cu marca de pe punga.
Sa ma explic. In fiecare zi vad reprezentante ale sexului frumos tinand cu mandrie in mana o "punga cu nume" (mango, zara, dior, etc.). Oricat ar fi de sifonata, de creponata, marturisind de la prima privire ca nu este vorba de un produs abia achizitionat, ci de o punga veche si refolosita, doamnele respective nu vor cu niciun chip sa renunta la ea. De cateva ori mi-am aruncat privirea in punga purtata cu atata demnitate si am descoperit pachete de mancare, napolitane, o sticla de suc, o carte sau orice alt produs din cele pe care le luam cu noi la scoala sau la munca.
In loc sa stea intr-o geanta sau intr-o banala punga, produsul sta ascuns in punga de hartie cu nume.
Ma intreb, oare doamnele respective chiar cred ca are vreo importanta ca iti tii sticla de suc intr-o punga dior? De multe ori este de ajuns sa te uiti dincolo de punga pentru a-ti da seama ca posesorul ei nu cumpara de la un magazin de firma decat cel mult o data pe an si ca cel mai probabil a primit punga la o zi de nastere, cadou.
As vrea sa ma pot duce la ele sa le marturisesc ca stiu adevarul, ca punga e sifonata si urata si ca ele pana una alta sunt penibile.
Acu vreo 2 ani, o fosta colega isi cumparase ceva de rontait de la carrefour. O cioco, un sandvis..nimic special. Spre surpriza mea, inainte de a se intoarce la birou a bagat punga de plastic de la carrefour intr-o eleganta punga de hartie Nina Richi. Vazandu-mi privirea, mi-a explicat ca nu se poate intoarce in birou cu o punga de la carrefour pentru ca imaginea ei ar avea de suferit si ar pierde iremediabil cel putin 30% din respectul colegilor. Lucra la Elle.
Bineinteles.

Inghetata

Treaba asta cu blogu se dovedeste mai dificila decat credeam. E ca inghetata. Uneori ai o pofta nebuna de inghetata si te apuci sa mananci, alteori ai pofta si nu gasesti inghetata dorita...iar cateodata pur si simplu nu ai chef de inghetata...
Cam asa e si cu scrisul pe blog.
Lumea zice scrie scrie si tu ceva...si tu te gandesti ...bine bine da ce sa scriu?
Exista oameni care isi povestesc viata pas cu pas...zi de zi..chiar ora de ora. Fiecare intamplare din metrou, din masina, din casa...afli ce au mancat, ce au baut, cat, unde, cu cine dorm, cum :d
Eu in schimb povestesc pe unde am mers, ce am vazut interesant, ce m-a enervat...in fine treburi care ies din banalul unei zile obisnuite. Si de aceea, nu am ceva de scris in fiecare zi.
Acum de exemplu sunt la faza "stat la munca si facut planuri pentru vacanta de vara". As zice ca e defect profesional (asta cu cautatu, investigatu, planuitu de subiecte), dar nu e asa. La fel faceam si in liceu si mai ales in facultate. Prin iarna incepeam sa ma gandesc la vacanta de vara si vara ma gandeam ce fac de revelion. Urmau discutii cu prietenii si normal ca in cele din urma rezultatul era cu totul altul. Dar, cautarea, imaginarea unei calatorii faceau si inca fac zilele urate de iarna bucuresteana mai usor de suportat.
Acum, planuiesc concediul de vara, in spania :).
Mini-concediul din martie la londra e gata planificat. :D

Complicated life and stuff

Unii oameni au o viata foarte complicata. Sau asa pare citindu-le insemnarile de pe bloguri. In fiecare zi cate un concert, o petrecere, un vernisaj, alergand de la un teatru la altul, dintr-un oras in altul. Aproape o data pe saptamana in viata lor apare o problema. Cu masina, cu iubitul, cu mama, cu serviciul...toate extrem de serioase si complicate.
Viata lor pare un roman de aventuri si ma gandesc cat de obositi trebuie sa fie. Incerc sa ma gandesc de ce probleme majore am avut eu parte in ultima vreme, care ar fi "evenimentele" pe care ar trebui sa le povestesc si, la dracu, nu gasesc nimic.
Am o viata absolut banala. NU rea, doamne fereste, ci obisnuita. Adica nu m-am certat cu nimeni, nu am dileme la ce concert sa alerg mai intai, nu m-am trezit singura noaptea in padure pentru cine stie ce motiv, nu am patit nimic memorabil, nu am intalnit nicio vedeta, nu am tratat de depresie niciun prieten sinucigas si nu am fost tarata pana acasa beata crita. Ever.
Am un serviciu normal, prieteni normali, un sot super, dar normal (:)), concedii vesele si interesante, in locuri minunate, dar...fara evenimente neobisnuite. Merg uneori la teatru, as vrea mai des, dar de cele mai multe ori mi-e lene sa stau la coada la bilete si ma gandesc ca un ceai cald pe canapea alaturi de dan este mai atractiv...
deci, do i have a problem????

Overload

Cred ca am o problema la cap.
Mi-am dat seama ca s-ar putea ca cerebelul meu, sau acea parte de creier responsabila cu retinerea lucrurilor noi, habar n-am cum o cheama...anyway, acea parte a capului meu este prea-plina.
Zilele trecute vorbeam cu o colega despre examene si mi-am dat seama ca mi-ar fi extrem de greu in acest moment sa invat pentru vreun examen.(slava domnului ca nu e cazul).
Nu cred ca mai e loc in capul meu pentru noutati si revelatia vine din doua semne.
Primul e ca nu retin bancurile. Pot sa aud unul sau 30 intr-o zi, nu retin nimic. Seara, daca vreau sa le repet, descopar cu surpriza ca nu mai stiu nimic.
Al doilea semn vine din zona literara. Citesc destul de mult, cu placere, uneori cu foame, dar, la o luna dupa ce termin cartea (chiar mai putin de o luna :d) nu mai stiu nici cum se chema, nici cine a scris-o, iar despre numele personajelor nici nu poate fi vorba. Uneori imi aduc aminte despre ce era vorba in poveste, dar, alteori, sunt complet amnezica. Mi-e imposibil sa spun ce am citit ultima data.
Presupun ca e vorba de stres, oboseala, poluare...motivele clasice care iti sunt oferite in astfel de cazuri.
Pana una alta, cred ca trebuie sa mai uit din ceea ce stiu ca sa fac loc in cap unor informatii noi.

Sunt peste tot

In metrou, in autobuze, in tren, in avion. La munte, la mare, in fiecare oras si sat. Sunt multi, galagiosi, murdari. Agresivi. Tupeisti. Umbla in gasti si au curaj cand sunt in grup. Sunt imbracati in gioarse chiar daca acasa ii asteapta merzanu. Injura, fura, cersesc. Folosesc copii ca moneda de schimb, ca instrument de induiosare. Scoala lor e strada, canalul, serviciul e oriunde exista un os de ros, un buzunar de furat, o afacere dubioasa. Isi etaleaza prostul gust si kilogramele de aur la nuntile penibile de copii si petrecerile "campenesti" condimentate cu manele. Nu mai au nimic din romantismul si exotismul de odata. Si-au pierdut culoarea, dansul, muzica, talentul... ce a ramas e urat si miroase a ghetou. Din pacate, nu cred ca pot fi schimbati, nu cred ca vor sa se schimbe si mai ales nu are cine sa ii schimbe.
Generalizez, stiu. Nu sunt toti asa, or sa tipe unii. Si au dreptate. NU sunt toti asa. Dar atunci cand minoritatea e foarte mica si majoritatea domina peisajul, cuvantul si frumusetea celor putini se pierd in mizeria generala.

vineri

Si luni s-a facut vineri :D
Am si scuze si motive si tot ce trebuie pentru lenea de a scrie, dar pana la urma cred ca nu conteaza prea mult. Team-buildingul fuse si se duse si acum am o noua preocupare. Revelionul. Presimt ca anu asta o sa dorm pentru ca toata lumea pare sa plece prin alte tari.
Revenind la teambuilding, a fost chiar frumos. Am dansat, am jucat tenis, ping-pong, am stat pe cal (nu se poate spune ca am calarit pt ca eu nu am facut nimic decat sa ma tin strans de saua bietului animal), m-am dat cu tiroliana si am tras cu arcul. Lumea a fost ok si cel putin aparent s-au simtit bine ceea ce a evitat situatiile penibile in care stai si astepti sa treaca timpul.
Dar, daca cineva spera ca un team-building ar putea schimba atmosfera din birou sau ca brusc lumea devine mai altfel...se inseala
Cu exceptia zilei de luni, cand ne-am amuzat uitandu-ne la poze, de marti, lucrurile au revenit la normal....

London time

In martie mergem la Londra !! Am facut rezervarea la avion, luni scapam si de problema cu hotelul si apoi..inca 5 luni de asteptare :D
I can't wait!
Fãrã nici o legatura cu Londra, azi plec in team-building :p Primul la care particip. Anyway, revin luni cu povesti

tic-tac

exista zile care stii ca vor merge prost. din felul in care te trezesti, mult prea de dimineata. din aglumeratia de la metrou. oameni nervosi, nespalati, care se inghesuie si se agita, disperati sa nu rateze statia, sa nu coboare cineva inaintea lor, sa nu cumva sa urce cineva in fata lor.
zile in care stii ca o sa te enervezi si ca pe la pranz o sa-ti doresti sa fii oriunde dar nu la munca. zile in care stii ca o sa mai faci si gafe pentru ca vei fi obosit. in care probabil iti vei suci un picior, vei varsa ciorba sau vei ajunge, cumva, intr-o situatie penibila. anyway, exista zile naspa, pe care le simti inca de dimineata si ai vrea sa te bagi sub o plapuma si sa stai acolo pana se face seara.
Acum e liniste. La munca nu e aproape nimeni. Doar eu si inca vreo doi. Dar, ceasul ticaie, si simt cum se apropie orele de cosmar.

Remembering the summer

Frunze

Exista o perioada, toamna, de vreo 2 saptamani, cand padurile de la munte devin rosii si galbene si portocolii, tot mai altfel decat verzi.

Arata de parca au luat foc. De parca s-au plictisit de haina veche si au pus alta pe ele. De parca cineva s-a jucat cu vopsea si le-a mazgalit in tot felul de nuante care mai de care mai "focoase".

Nu dureaza prea mult. Incet, padurea devine maronie, apoi frunzele cad de tot si ramane un fel de umbra murdara pana primavara.

Dar ce noroc sa prinzi acele zile cand padurea de la munte se machiaza in rosu....

http://www.youtube.com/watch?v=3zD9W9SZj9w

Issues

Exista doua categorii de oameni care ma calca pe nervi in mod constant si repetat in ultima perioada: meseriasii si scuipatorii.
Prima categorie include in primul rand zugravii si problemele cu ei sunt de natura personala (un reprezentant fidel al acestei bresle imi ridica tensiunea de vreo 3 luni), iar a doua categorie este plina de indivizi pe care am placerea sa ii vad zilnic. In cazul in care nu s-a inteles, este vorba de barbatii feroce care scuipa pe strada, isi sufla nasu in degete si apoi, cu un gest delicat, arunca mucii pe jos si, nu in ultimul rand, aia de fac pisu in strada, la vedere..ca doar ce naiba..oameni suntem toti. Desi sunt trei tipuri distincte, cred ca nu gresesc sa ii includ in aceeasi oala.
Daca aveti cumva treaba de zugravit, sfatul meu este sa va inarmati cu muuuulta rabdare, bere, tutun, o tuica si niste conserve de fasole cu carne in cel mai rau caz...pentru ca respectivii indivizi vor trebui hraniti si udati muuuulte luni (cu mult peste ce va estimeaza ei la inceputul lucrarilor) si asta in cazul fericit in care nu va lasa balta vreo 5-6 saptamani pentru ca "au de terminat ceva in alta parte".
Spor la munca!

Azi a venit toamna

Asa deodata. Ca in poeziile lu Toparceanu. Ieri era vara si azi e toamna. Ieri era soare, cald, vreme de inghetata si bretele, vreme de stat la terasa si savurat un Green Apple. Ieri puteai inca sa ma mai amagesc cu ideea ca e vara. Dar azi s-a terminat. E frig, innorat, ploua si frunzele parca s-au ingalbenit deodata. Miroase a baltoace cu noroi, vant rece si vreme de stat sub plapuma. Ceea ce nu ar fi neaparat rau daca nu ar trebui sa ies din casa si sa vin la munca. Vreau vara inapoi, nu sunt inca pregatita sa accept toamnaaaa....

Day trip

Am fost foarte puturoasa in ultima vreme in privinta blogului. Am si motive, dar sunt cele clasice. Oboseala, lene, lipsa de timp...bla bla. Incerc sa ma redresez. De exemplu, luni am fost la Milano. Am stat doar o zi, dar lipsa de somn si alergatura au meritat. In ciuda a ceea ce auzisem, Milano pare un oras vesel, plin de viata, cu oameni care la 11 noaptea umpleau restaurantele. Magazinele sunt de neatins, femeile misto, barbatii la fel, inghetata dementiala. Stradute calme, pitoresti. Pentru o excursie de o zi, am bifat castelu, Domu si Scala si toate strazile dintre ele.

Dupa 21 de ani?

Aseara am fost la teatru. La Green Hours. Piesa cu doua personaje, casnicie ratata, 21 de ani fara rost. El a salvat piesa, ea, stridenta, falsa, enervanta. Ajungeai sa tii cu sotul. Finalul unei ore de teatru...mai jos..

SOTUL : Nu ma mai plictisi cu autoalintul asta stupid. Tu chiar nu vezi ce se intampla ? Nu vezi ca am ajuns la limita ? Am crize, ce sa fac ? Ce sa fac ? De parca tu ti-ai inchipui. Am ajuns de tot rahatul- stau si ma lamentez in fata uneia care nu are nici macar puterea sa ma aprobe; dar apoi sa ma mai si infrunte. O leguma, asta esti ! M-am insurat cu o leguma. Eu am nevoie de cineva care sa ma inteleaga; de asta am eu nevoie acum, pricepi ? (o zgiltiie) Tu pricepi ?
SOTIA : Dar tu pricepi ce se intampla cu mine ? Eu nu am nevoie de cineva care sa ma inteleaga ? Ce-mi pasa mie de problemele tale ? N-ai spus tu ca fiecare este vinovat de ceea ce i se intampla ? Ce vina am eu ca nu esti multumit ? Asta este treaba ta, nu a mea. Cum vrei sa ma port frumos cu tine cand tu esti atat de nesuferit ? Inainte eram o fata isteata, acum sunt o leguma, asa ? Eu sunt o leguma si tu desteptul ala neinteles care cauta compasiune. Stii ceva, nu fii cabotin. Poate la amante tine, dar cu mine nu merge.
SOTUL : Asta este cea mai proasta veste pe care am auzit-o vreodata.
SOTIA : Ce sa zic, te-ai inecat in butoiul cu smecherii.
SOTUL : Esti o proasta ! Daca ai stii cat esti de proasta te-ai urca pe bloc si ti-ai da drumul cu zambetul pe buze.
SOTIA : Ba tu esti prost. Si pe deasupra si porc. Stii ce, hai mai bine s-o lasam dracului balta !
SOTUL (nepotolit): Intr-o zi am sa te las naibii balta si-o sa-mi iau lumea in cap. Bani am, ce rost are sa-i dau pe curul tau, cand pot sa-mi petrec restul zilelor calatorind... si FARA TINE !!! Toata viata mi-am dorit sa calatoresc, sa vad lumea, sa-i descopar misterele...
SOTIA : Du-te invartindu-te !
SOTUL : Te bag in ma-ta ! Tu cu mine nu vorbesti asa.
(amandoi se ridica si se apropie unul de celalalt, deasupra mesei)
SOTIA : Da' ma-ta ce are ?
SOTUL : Tu ma injuri pe mine ?!? Pe mine ?!? Vaca dracului ! (o loveste)
SOTIA (replica): De ce dai boule ? Porc imputit !!!
SOTUL (o loveste metodic) :Ca sa ai, vita ! Nu, asa nu se mai poate...
SOTIA (isi acopera fata cu bratele): Nu da ! Nu da ! Tampitul dracului ! Bestie !!!
SOTUL : Mai vrei ? Zii ma, mai vrei ? Plangi, a ? Plangi ca n-ai avut noroc. Plangi...
(sotia il apuca disperata de maini; cei doi se lupta pana la caderea cortinei; dialogul este insotit de strigate si gemete)
SOTIA : Ti-aduci aminte seara cand ne-am cunoscut ?
SOTUL : Desigur. Te-am intrebat, "dansezi ?".
SOTIA : Si am raspuns, "da, dansez".
SOTUL : Ti-am spus, "esti noua pe-aici; nu te-am mai vazut".
SOTIA : Ha, ha, ti-am spus, "da, sunt noua; nu aveai cum sa ma vezi".
SOTUL (nu se mai scobeste intre dinti; in schimb o loveste temeinic in cap):Ti-am spus, "O-ho! esti isteata; imi plac fetele istete".
SOTIA : Eu ti-am spus, "mie nu".
SOTUL : Te-am intrebat, "de ce ?".
SOTIA : Ti-am raspuns - tii minte ce ti-am raspuns ? - " sfarsesc intotdeauna prost".
SOTUL : da, dar eu ti-am spus, " cu mine orice fata nu poate fii decat fericita".
SOTIA : Eu nu m-am lasat, " mai putin eu".
SOTUL : Nu ti-a mers, "repet, cu mine orice fata poate fii fericita".
SOTIA : Si te-am intrebat, "ce te face sa crezi asta ?'.
SOTUL : Si ti-am raspuns, " ma cunosc foarte bine, atata tot. Stiu cine sunt, ce vreau si cine merita sa mi se alature".
SOTIA : Si muzica suna atat de frumos...
SOTUL : Si muzica suna atat de frumos... (o tranteste pe jos)
SOTIA : Mi-ai spus, "ai gusturi".
SOTUL : Si tu, "am, multumesc".
SOTIA : Atunci m-ai invitat afara; mi-ai spus, "ai incredere, nu incerc sa profit de tine".
SOTUL (ia cutitul de pe masa; incepe sa o intepe) : Iar tu m-ai surprins, "nici nu mi-am inchipuit; mergem ?".

De cules

Se apropie culesul. Miroase a struguri striviti, a must. Zilele astea se spala butoaiele. Se dau paienjenii la o parte. Se pun in ordine sacii pentru ziua de cules. Se cauta oameni pentru munca. Se ascut foarfecele. Vine toamna.
http://www.youtube.com/watch?v=hocO4aU53GY

Dupa maramu 2

Avand in vedere ca sunt inca in depresia post-concediu si mi-e o lene absoluta sa gandesc si implicit sa scriu....ma salvez cu niste poze.

Dupa maramu

Gata. S-a dus. Am ajuns sa vorbesc de el la trecut. Concediul. Dragul de el s-a gatat.

Am revenit la munca la fel de obosita, dar ceva mai relaxata. Normal pentru ca nu mai am nici un fel de exaltari, asteptari si nerabdari care sa ma faca sa nu am chef de munca. Nici chef de munca nu prea am, dar pun asta pe seama caldurii de afara si a atmosferei de vacanta care inca mai persista vag.

Am fost in Maramures. Spre deosebire de anii trecuti, cand am traversat granita in concediu, in vara asta am ales sa fim mai "nationalisti" si am ramas in tara. Nu am regrete pentru ca am ales niste locuri cu adevarat frumoase si care au mare "sansa" sa se duca dracului in cativa ani.

Maramuresul e unul din ele.

Zona este o combinatie inca buna de peisaje perfecte pentru poza si o ramasita de cultura si traditie, care se indreapta cu pasi siguri spre disparitie. In scurt timp, sunt sigura, vor ramane doar peisajele. Pe scurt, am mers din Bucuresti la Borsa, via Bistrita, apoi Viseul de Sus, Sighet, Barsana, Sapanta, Sighetu Marmatiei, coborând in final spre Baia Mare si Cluj, trecand prin Negresti-Oas si Certeze. Am urcat la Cascada Cailor si pe Creasta Cocosului, doua locuri suficient de accesibile si care merita vazute.

Sapanta e un amestec de traditie si kitch, condimentat cu multa aglomeratie, dar una peste alta oamenii din zona par ok si tanti de la pensiune ne-a vandut o palinca excelenta si ne-a povestit cum vin colindatorii de sarbatori ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca poate mai e o speranta....

La Barsana a fost construita o manastire cu adevarat frumoasa, bine organizata si cu bun gust. Plina de flori si mirosind inca a lemn proaspat, manastirea se afla pe locul unei biserici de la 1300 si ceva, care din pacate nu mai exista.

In satele din apropierea Barsanei si a Sighetului am vazut singurele porti maramuresene din toata regiunea, dar eu zic sa va grabiti cu pozele ca s-ar putea sa nu mai reziste mult.

Viseul de Sus pare o regiune din Italia, la fiecare poarta tronand o masina cu I la numar, iar casele noi si cat mai moderne sunt dovada banilor care circula de peste granita. Totusi, merita o oprire macar pentru o plimbare de o zi cu mocanita pe Valea Vaserului.

La Sighet, am fost cu adevarat impresionata de Memorial, un muzeu pe care cred ca ar trebui sa-l vada macar o data in viata orice roman si spun asta fara nici o tendinta de exagerare. Raspunde la multe intrebari si pune multe probleme, lasa un gust amar, dar merita.

La Negresti-Oas si Certeze cred ca s-a ridicat una din culmile prostului gust din Romania.

Cluj-Napoca este un oras care prima data, prin 2000, mi s-a parut trist, probabil pentru ca m-a plouat intruna, iar acum, chiar m-a facut sa ma gandesc si la posibilitatea unei a treia vizite, candva in viitor. Din pacate, numarul de masini pe metru patrat e egal cu cel din Bucuresti si tonele de mii de cabluri de pe stalpi mi-au stricat toate pozele cu cladirile frumoase din centru.

Cam asta ar fi, foarte pe scurt si fara pretentii de literatura, concediul meu de sasa zile. O incercare reusita zic eu de catarat pe munte, balaurit prin paduri, pozat porti si oameni in costume populare, putin trecut, putina traditie, o umbra a ceea ce a fost candva Maramuresul. La plecare, mi-am pus o dorinta foarte greu de indeplinit. Sa se opreasca putin timpul acolo.

See you later, I am taking a break

http://www.youtube.com/watch?v=-JENap6P3XM

Ma urmareste codu galben

Azi este ultima zi inainte de prima zi de concediu. Adica e aproape concediu pentru ca pe langa ca e ultima zi inainte de prima zi...e si vineri, ceea ce inseamna intotdeauna ultima zi inainte de o zi de relaxare.
Am facut bagajele, le-am pus in masina, am spalat capu, am taiat picioarele, am ales cremele, ciorapii, tricourile...am inchis geamurile si am incuiat usa. Sunt gata sa nu aud de munca o saptamana. Din pacate, nu pot inchide robinetu la ploaie. As zice chiar ca dimpotriva, norii se tin dupa noi.
Initial planuisem sa mergem in Bucovina, dar au venit ploi si inundatii. Am schimbat traseu si am decis sa mergem in maramures. Minunat, dar, azi au mutat porcaria aia de cod galben de furtuna in vestu tarii.
God, may I be allowed to object?

Despre niste oameni

Nu stiu de ce imi aduc aminte de lucruri frumoase din trecut mai ales cand se intampla ceva trist in prezent. Imi aduc aminte de baile din parc si de plimbarile cu sania cand bunicu s-a dus. Imi aduc aminte de scene haioase cu cosmin, cand el nu mai e...
Tot asa, am in fata ochilor momente din vacantele de la predeal, cand stateam pe jos cu o bere in mana si ascultam alaturi de oameni dragi tot felul de muzici pe care acum le-as savura probabil tocmai prin prisma trecutului, atunci cand Florian Pittis e dus spre cimitir. Beatles, Metallica, Nirvana...Pasarea Colibri. Ascultam mereu aceleasi casete, aceleasi melodii, pe care le invatasem toti pe dinafara si le cantam ori de cate ori evadam putin din bucuresti.
Ciudat cum avem tendinta de a redescoperi importanta unor oameni abia atunci cand nu mai sunt printre noi.
http://www.trilulilu.ro/krypton/1744fb0834e338

Romania zilei de azi

Daca peste niste ani am fi curiosi cum arata România zilei de 2 august 2007, iat-o:
Pregatiri pentru inmormantarea lui Teoctist, babe lesinate la Patriarhie, copil tinut in lanturi de parinti, circulatie blocata pe valea prahovei din cauza de asfaltari in mijlocul sezonului turistic (logic :D), Base oripilat de gunoaiele de la Glina, se schimba sistemul de examene din scoala (again, a cata oara?), niste accidente, niste soferi beti, niste case arse.
Cam asa arata România azi la tv.
Si ca sa nu par prea nationalista... stirea zilei externe: în State a cazut un pod (din pacate au murit si oameni)
Mai am o vineri si cinci zile de munca pana la concediu nr.2.

Dupa borsu de peste

S-a dus. O saptamana in delta s-a dus...Azi e prima zi de munca. Oribil. In mod normal, la ora asta, as fi in pauza de dupa borsu de peste si saramura, cu burta pana in gat si asteptand ora 5 ca sa luam trocariciu spre plaja. In schimb, stau la calcultator, cu aeru conditionat in cap si asteptand ora 6 ca sa plec spre casa...Minunat.

Dar, sa nu disperam, mai avem un pic de concediu peste 2 saptamani.

Revenind la delta, a fost foarte misto. Un pic mai racoare decat la noi, apa tocmai buna de balacit, pelicani, vaci, mult bors de peste si alte bunatati cu peste facute mai bine ca la mama acasa :d, plimbare cu barca, cormorani, salcii, starci, nuferi, stuf, mult stuf, miros de apa, de mare, de lipsa de griji, somn, nu prea mult, plaja, povesti.

A fost frumos.

Ca sa fiu corecta pana la capat, toata povestea a inceput ca dracu. Am ajuns in Sf. Gheorghe dupa juma de zi de mers ba cu masina, ba cu vaporu. Obositi, transpirati, cu pofta de baie. Am coborat de pe vapor incarcati de bagaje si incepem sa ne gandim cum sa facem sa ajungem din port la vila. Dupa circa un sfert de ora de stat in praf, am gasit o caruta care sa ne duca acolo. Ajungem fericiti, platim omului 200.000 si ne postam in fata receptiei de la complexul delfinul ca sa ne cazam. Dar lucrurile nu sunt asa simple. Aflam cu mare bucurie ca trebuie sa ne intoarcem in centrul satului, aproape de portul din care tocmai plecasem, pentru ca acolo e vila noastra si acolo se face si cazarea. Normal aceste detalii neimportante nu sunt mentionate si pe site-ul complexului cu pricina asa ca inca un grup de tolomaci a facut acelasi drum de pomana cat stateam noi sa discutam cu doamna de la receptie. In cele din urma, dupa multi nervi, un mic volei de plictiseala si cateva injuraturi, un tractor cu un soi de remorca ne-a dus inapoi in sat. Ca sa fiu si mai corecta, nici camerele nu prea erau de trei stele, dar serviciile au fost super ok, iar oamenii de acolo au fost extrem de atenti.

Una peste alta, daca ajungeti in Sf. Gheorghe, cazati-va la pensiune si mancati in curtea unui pescar. Nu o sa regretati.

Miroase a plaja si a balta

As vrea sa am o idee geniala si sa scriu ceva inteligent. Dar, mi-e somn, mi-e lehamite si mi-e un dor de duca de m-as tot duce...Mai am trei zile de munca. Narile mele adulmeca deja mirosul de apa sarata, de nisip, de balta. Vad deja soarele apunand pe dupa trestii si mirosul de bors de peste. Cerul plin de stele. De cand n-am mai vazut stele....
Mi-e dor de drum. De senzatia ca poate sa fie ce o fi, sa cada guvernu, sa pice avioane (doamne fereste), sa se intample orice...eu nu sunt la munca. Sunt departe si n-am semnal. Mi-e dor sa am in fata un drum.
Mai am doua zile jumate...doua zile si un sfert...

Am fost in parc..la teatru

Sambata am fost la teatru, in parc. "Piesa" a fost de fapt o inlantuire de gesturi de iubire, de infruntare, de somn, de moarte, de inviere, facute la circa 2 metri de pamant. "Actorii", o trupa din Australia, au reusit in cateva minute sa-i trezeasca si pe cei mai blazati bucuresteni, iesiti in parc intr-o dupa-amiaza lenesa de sambata. Au aplaudat pe toata durata spectacolului si au renuntat chiar la figura trista care insoteste de obicei romanul cam peste tot (studiati fetele din metrou :D)

Per ansamblu, chiar mi-a placut mult :)

La plaja

Romani la plaja pe malul Tibrului...la noi de ce nu se poate?
Mi-am adus aminte de imaginea asta zilele trecute cand am vazut o poza cu americanii in costume care isi luat pranzul pe iarba in parc...
Si la Roma era absolut normal sa faci o pauza la pranz, pe malul apei...

Food for thought

Am impresia ca mancarea care nu ingrasa e mai scumpa decat cea care ingrasa. Am remarcat asta in ultimele saptamani cand m-am decis sa elimin carnea, pastele si cartofii din meniu. Prin urmare, am ramas cu peste si salata ca variante de consumat la restaurant. SAlata e cam cat o friptura, iar pestele nu e chiar dublu ca pret, dar nici departe nu e....
Deci eu ce fac? Ma ingras sau cheltuiesc banii?

The tree that robbed the bank...

A 49-year-old New Hampshire man robbed a bank in Manchester, and he was dressed as a tree!
James Coldwell apparently taped branches all over his body and strolled into a Citizen's Bank on Saturday morning and demanded cash.

Din pacate copacul a fost identificat si trimis la inchisoare...Probabil nu a avut destule craci.

Romania rules

"România şi Bulgaria mai au nevoie de 45-50 de ani şi, respectiv, de 100 de ani pentru a atinge standardele occidentale"

Stiam eu ca e mai bine la noi. In Romania, o sa am 79 de ani cand o sa ajungem ca in UE...in Bulgaria ar trebui sa astept pana la 129 de ani :d
Daca stai sa te gandesti...80 de ani e o varsta frumoasa...

I am such a good negociator

Sunt buna la afaceri. Sunt geniala. Negociez ca nimeni alta.
Recent am fost ..sa zicem promovata..Am ajuns editor. Ceea ce teoretic inseamna mai putina alergatura, mai putin stress...
De fapt, ajung mai devreme la servici, plec mai tarziu si muncesc mai mult. Totul pe aceeasi bani. Mi se pare genial!

Dau un scaun pentru o banca

Ce ati zice daca ati auzi ca cineva, angajat la o companie mare, aflat in detasare in strainatate, sa zicem la Frankfurt, a disparut? Normal, ati fi ingrijorati, ca si colegii lui de altfel. Saracu, ce o fi patit, ce o fi cu el..era om bun, muncitor.....este..ca doar nu e mort..speram....
Ce ati zice daca peste cateva zile ati afla ca omu a disparut cu tot cu ultimele incasari ale biroului la care lucra, vreo 2000 de euro? Normal, apar primele semne de intrebare. Da de ce a luat banii, da unde e, da ce face...? Lucrurile se mai linistesc cand afli ca familia a platit datoria. Saracu, uite, e de familie buna..o avea probleme, cine stie....
Ce ati zice daca peste vreo 2 saptamani aflati ca disparutu a fost gasit de politie dormind pe o banca in amsterdam, ca fugise cu o curva si ca era lefter? Normal, te gandesti ca e nasol sa ajungi la amsterdam, sa ai o strada plina de curve la indemana, si tu sa nu ai bani. Saracu...si e un baiat asa bun...baiatu lu tata...
Si cand te gandesti cati baieti de astia lucreaza prin diverse birouri de prin strainatate. Trimisi acolo sa aiba si ei un job calumea, linistit, bine platit, intr-un oras frumos, ca doar de aia a facut scoala si tata bani.
Da ce ati zice daca ati afla ca il chema covrig?
Fara legatura cu cozile cainilor..

Anduranta la mall

Duminica, am fost la mall. Pana acum, nimic neobisnuit. Presupun ca multi dintre cei care nu citesc aceste randuri (:d) merg la mall. Eu nu sunt mare fan, ma apuca cheful destul de rar, cam o data pe luna sa zicem, si nici atunci nu am rabdare sa stau prin magazine mai mult de 1-2 ore.

Duminica a fost pentru mine un test de anduranta. Am stat in mall de la 12.00 la 19.00, din care o ora juma doar in zara. Recunosc ca nu a fost alegerea mea, ci am insotit niste prieteni din alt oras, dar chiar si asa, altruismul meu s-a dus dracu pe la ora 5 cand am intrat la un film impreuna cu partea masculina a grupului. Ma recunosc invinsa. Nu sunt in stare sa petrec 5 ore in magazine, in aceleasi magazine mai ales.

Credeam ca sunt in stare. Ca pot. Ei bine, nu. Limita mea e pe undeva pe la doua ore juma. Dupa aia, e chin si testare la limita a vointei. Si ce-i mai rau, nici nu puteam sa imi arat nefericirea, sa fiu artagoasa si sa ii las balta.

Asta inseamna ca nu sunt o femeie adevarata, nu? Ca nu sunt moderna.

Oaleuu... :d

Despre banci numai de bine

rox: sa vezi faza. Ma duc la brd. Îi zic lu ala ca vreau sã anulez cardu si ma intreaba daca e emis de ei. Îi zic ca nu. Zice ca sa ma duc unde e emis . Ii zic ca ieri, colega lui a zis ca se poate si la ei
dan: asa. Sunt putori ma
rox: se uita la mine si zice "a, da...atunci inseamna ca se poate"
dan: daca poa sa te trimita undeva de ce nu
rox: ii dau certificatu alea alea
dan: idiotul naibii
rox: imi da doo foi de completat. Le completez si se apuca apoi sa bage ce am completat eu pe foi...in calculator. :-?
dan: =))
rox: asta a durat juma de ora
rox: \:D/I-as fi zis ca e bou
rox: dupa care o chema pe una si zice "cum fac sa mi se actualizeze baza de date"??
rox: aia da din umeri. El se uita tamp la calculator. Eu....respir adanc
dan: nu avea un buton de "update baza de date"?
rox: pune mana pe telefon si suna la dracu stie cine...ala de stie baza de date
dan: :)) moron
rox: si se apuca sa-i citeasca lu ala datele mele pe care eu le trecusem pe foaie, el le trecuse in calculatoru lui...
rox: si acu le trece si ala direct in baza de date I suppose
dan: ce penaaaali :)))
rox: alalalt probabil ca ii zice ca are nevoie de foile completate de mine si de copia de pe certificatul de casatorie pentru ca desteptul din fata mea ii spune "ti le trimit prin posta zilele astea "
rox: are you kidding meeee ?
rox: dupa care mai scoate o foaie la imprimanta, ma pune si semnez si zice zambind "cam asta a fost, intr-o luna vi se va inchide contul"
rox: cu totul a durat 45-50 de minute
dan: oooo ... rapid :D
rox: <:-P

55 de grade

"Marţi este cea mai caldă zi de până acum, cu temperaturi de 54,5 de grade la soare în centrul Capitalei"
WTF? ca sa zic asa.

A little too beautiful

"Hitul "You're beautiful" interpretat de cântăreţul britanic James Blunt s-a situat pe primul loc într-un top al celor mai enervante melodii din istoria muzicii"
Nu asta era si unul din hiturile de la inmormantari?
Anyway, sunt de acord. Baiatul asta este atat de deprimat si deprimant incat iti vine sa-l ajuti sa sara mai repede. Nu sta sa te dezbraci, nu e nevoie, poti sa sari si cu pantofiorii in picioare. Tu nu vezi ca ninge? Nu te dezbraca! Sari odata !

Si din aceeasi serie:
"Oameni de ştiinţă indieni au anunţat că vor lansa o pastilă de ceai care provoacă aproape aceleaşi efecte ca o ceaşcă de ceai"
Pe cand, pastila - friptura de pui cu cartofi prajiti, pastila - inghetata de ciocolata, pastila-pepene si alte pastile. Apoi, normal, ar trebui sa urmeze pastila-somn, pastila-sex, pastila-o bere cu prietenii, pastila-mama/tata, pastila-om.
Totusi, nu as avea nimic impotriva pastilei-spalat pe dinti.

Am fost la munteee!

Am fost la munte, dupa cum anuntam. Acu vreau inapoi. Pot? Ma lasati sa ma duc pe deal?

Sambata dimineata (adica la 10 :D) am plecat spre Fundata. Drumul, care trebuia sa dureze 2 ore, fara probleme, s-a dovedit mai complicat decat credeam din cauza unei ciudate lipse de orientare. Cu ocazia asta am descoperit inside out doua orase minunate, Pitesti si Campulung. Sper sa nu mai am parte de ele prea curand.

Intr-un final am ajuns si la destinatia noastra. Ignorand numele, relativ nefericit, locul este absolut superb. Dealuri verzi, domoale, cu mii de flori galbene.

Singura problema este cantitatea de mancare ingurgitata, mai mare decat cea estimata si mai ales dorita. Dar mi-am propus ca saptamana asta sa mananc doar salata.

Fiind luni, am inceput cu o ciorba de legume si paste cu somon afumat.

Relax

Maine plec la munte. Deja numar orele pana cand voi scapa de oras, de caldura, de munca, de aeru conditionat din capul meu, de sefi....Sa vad doar verde si singura dilema sa fie pe unde ne plimbam, ce mancam bun, ce poze mai facem :d

48 de ore stress free. Sper sa n-am semnal. Sa nu ma sune nimeni de la munca. Sa nu se strice nici un avion, sa nu dispara nici un nush ce idiot cu banii firmei, sa nu declare nimeni nimic care are nevoie de o reactie. Intr-un cuvant sa nu ma ... (pisici) nimeni la cap de la munca.

In plus, as vrea sa fie soare, sa nu ploo, sa fie lumea vesela, mancarea buna, sa ne plimbam frumos si sa dorm ca un urs.

Blue

Avand in vedere temperatura....cred ca un pic de albastru este "appropriate"...

Am blog

Din nou.
Mai aveam unu pe yahoo, dar il cam abandonasem. Ca sa nu sufar de sindromul primei pagini goale, am copiat cateva posturi aici. Asa, ca sa imi tina de urat.
La scurta revedere

Despre un film

Daca tot vorbeam de Bucuresti...
Cateva lucruri mici care ma fac sa-l iubesc intr-un anumit fel ..acel fel care inseamna "acasa":
Primavara, vara si toamna in parcul "meu", o plimbare pe kisseleff, stradutele din dorobanti,
Calea Victoriei, cu barca in herastrau, un ceai la rendez-vous, harbour, anumite cladiri, anumiti oameni, copacul "meu" cu dude,
Pizza Hut ( pentru ca imi aduce aminte de anumite zile din liceu), Laptaria (pentru ca de facultate), Green Hours (pentru ca personajele iti fura berea),
Diminetile de mai care anunta o zi cu soare, serile de vara electrice cand te pregatesti de furtuna, dealu de la cernica dupa un drum lung, pufii de salcam cand abia incep sa cada, parfumul de tei in iunie,
Pentru toate lucrurile frumoase pe care le-a avut si i-au fost luate....

Ambuteiaj

Acu vreun an...sau doi...am ajuns printr-un concurs de imprejurari fericite sa vizitez Muzeul Mercedes. Mare realizare!, au exclamat anii colegi si prieteni pasionati de masini. Dar, ca sa fiu sincera, dupa primele 2-3 sali, eu eram deja plictisita si restul salilor le-am parcurs rapid, in cautarea iesirii..
Totusi, nu pot nega ca anumite "expozate" mi-au placut, pe altele le-as fi luat acasa si cateva...m-au amuzat teribil la gandul ca au fost oameni care le-au condus...sau asa ceva

Boabe negre

Putine produse alimentare reusesc sa nasca atatea discutii si dezbateri ca licoarea neagra, aburinda si amara pe care o bem in fiecare dimineata. Totul, de la brandul preferat, tara de origine, dimensiunea boabelor, culoare, aroma, cantitatea de zahar, metoda de productie si de ce nu numarul de maini care au participat la culesul ei, totul este subiect de discutie. Pana la urma, o cafea..e o cafea...iti place sau nu...Daca iti place o bei, daca nu, iti faci sau cumperi alta.
Cel putin asa credeam eu.
Dar nu. Cafeaua este nici mai mult nici mai putin decat o declaratie politica. Un subiect care paote fi studiat la cursul "Aspectele culinare ale mondializarii". Am asistat de curand la o disputa cel putin amuzanta despre Starbucks, acest simbol malefic al Americii, distrugatorul stilului de viata european, mana necurata a Lor (lor vine de la EI, acei ei care apar in filme si conduc totul din umbra...). Discutia pornise de la vestea ca se deschide primul Starbucks in Romania.. bineinteles eveniment epocal, similar cu deschiderea Ikea, deschiderea primului Carrefour, primului McDonalds, etc. Pentru unul dintre "disputanti", Starbucks insemna "gata, s-a dus dracu si cu cafeaua din Romania, o sa bem posirca aia americana, o sa ne prostim alergand de colo colo cu o cutie de carton in mana in loc sa savuram linistiti o ceasca parfumata intr-o cafenea". Pentru alalalt, Sosirea Starbucks echivala cu integrarea României in lumea civilizata, iesirea din lumea a treia si alte chestii similare...
Si totusi, nu e vorba doar de o cafea pana la urma?

Si domnu cu furca

Doamna cu coasa

Regret

Cineva m-a intrebat odatã ce regret. Mi-am adus aminte de intrebare acum, in timp ce citeam paginile online ale celor 5-6 ziare pe care le consider importante (un lucru pe care il fac in fiecare dimineata) si ma gandeam ca ar fi trebuit sa imi iau o cafea din pasaj.
Regret ca n-am facut-o. Ca nu stiu sa cant la pian. Ca nu am vazut atat de mult din tara asta pe cat as fi vrut. Regret ca nu am avut sansa si curajul de a face ceea ce visam cand eram mica si faceam planuri pentru propria mea afacere ... Regret liceul, ca nu am fumat pana la urma tigara aia cu anca (:D). Regret ca nu am reactionat destul de dur uneori, ca am lasat de la mine, ca am tacut. Regret ca mi-am pierdut bunicile prea devreme.
Nu cred ca am prea multe regrete pana la urma :)

Want some

Recunosc, sunt ciudata. Mananc chestii ciudate si de multe ori mi-e pofta de lucruri extrem de neapetisante pentru oamenii normali.
Visez scoici, caracatite...creveti..raci....Sa le rup piciorusele, sa le despic carcasele, sa le scot matele gustoase...yaammy